Un week-end care a inceput cat sa poate de nashpa, caci am lucrat pana tarziu in noapte (asta vineri). Dar …sambata mi-am luat revansa si am plecat la tara. Acolo unde ciresele s-au parguit si erau numai bune de cules. Ceea ce am si facut!

Nici nu va puteti inchipui ce minunat este sa vezi peisajul din varful ciresului! Campurile de vii din afara satului …verzi, verzi verzi, anuntand o toamna minunata si plina de struguri, dar si livezile din curtile oamenilor, unde marea majoritate a fructelor sta sa se coaca. Tara mea e la Cotesti, Vrancea! Deci …o minunatie!

Pur si simplu am mancat cirese direct de pe craca, fara a mai avea rabdare sa le culeg in galeata. Bineinteles ca am si cules, pentru a umple de cirese pe cei lasati acasa, in Bucuresti.

Un mic efort fizic - cataratul prin copaci - care mi-a facut extraordinar de bine, dupa ce o saptamana intreaga am stat in scaunul meu si am lucrat la computer. Pur si simplu m-a incarcat de energie, ceea ce se vede caci, dupa 500 de kilometri de condus in mare viteza si concentrare, inca mai stau la PC si scriu chestiile astea.

Mare minune o bucata de pamant roditor! Abia astept sa fac si eu actele pentru bucatica mea de 1000 mp, antamata la Petresti, Dambovita. Imi fac o livada cu pomi alesi pe spranceana si cu perioade de coacere diferite, in asa fel incat din primavara pana in toamna voi avea mereu fructe proaspete pe masa.

Yamm, yammm…!